Bucatarie Traditionala Romaneasca la Liberty Food 70

 

Bucătăria tradițională româneasca

                Bucătăria tradițională româneasca

Este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă, cuprinde nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a intrat în contact de-a lungul istoriei. Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi cât și preparate speciale de sărbătoare. Poporul român fiind creștin încă de la începuturile formării sale, Bucătăria românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcție de anotimpul și sărbătoarea pomenită. Bucatele românești sunt alcătuite atât din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cât și din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în Bucătăria românească îl au dulciurile, plăcintele, dulcețurile.

 

Prânzul obișnuit este alcătuit din trei feluri de mâncare: ciorbă sau supă, din carne și legume, sau numai din legume mai ales pentru zilele de post, sau salate de legume, carne; felul doi mâncare alcătuit din legume, sau legume și carne în diferite moduri de preparare, soteuri, mâncăruri, fripturi, etc.; felul trei, desertul, alcătuit din prăjituri, plăcinte, fructe, tarte sau preparate din aluaturi și fructe. Pentru zilele de sărbătoare, duminica sau praznicele creștine, se adaugă la masa de prânz aperitive cum ar fi salate de legume sau carne însoțite de diverse sosuri, mezeluri, pateuri de carne, brânzeturi sau preparate cu brânză, plăcinte, merdenele, pateuri, și se adaugă un desert mai bogat, cum ar fi cozonaci, prăjituri, torturi, brânzeturi cu fructe. Pentru copii în perioada de creștere (2-8 ani), adolescenți (15-18 ani) și persoanele în vârstă (66-100 plus) conținutul meselor de peste zi se suplimentează cu o gustare la ora 10 dimineața, constând dintr-un pahar cu lapte, un iaurt mic, un pahar de suc de fructe, un fruct sau o felie de pâine cu carne sau brânză, și se adaugă încă o gustare la ora 17 alcătuită dintr-un ceai sau un pahar cu lapte, 1-2 felii de pâine cu unt, gem, cu preparate ușoare din aluaturi, lapte, carne sau fructe. Pentru creștinii care respectă posturile rânduite de religia organizată, o atenție deosebită trebuie acordată aportului zilnic de calorii și vitamine, raportat la munca prestată și atenție deosebită pentru a înainta în răbdare și înfrânare, însoțiți de sfaturile medicului. Bucătăria românească oferă o gamă bogată și variată de mâncăruri și produse de post.

 

Cina are aceeași compunere ca și prânzul, însă se exclud în general alimentele a căror digestie presupune un efort îndelungat pentru stomac, cum ar fi cele preparate cu maioneză, ouă sau icre.

 

Nu există eveniment important în viața umană care să nu fie celebrat printr-o masă festivă: botezul, logodna, nunta, înmormântarea, aniversările sau onomasticile, sărbătorile religioase. Înmormântarea este, de asemenea, un prilej de reuniune socială, mâncarea fiind un element indispensabil în aceste ceremonii(consumată la praznicul ritualic pregătit de cei apropiați în amintirea celui mort sau oferită periodic sub formă de pomeni). Prezența întregii comunități este necesară pentru a se asigura agregarea decedatului în lumea cealalta, dar și pentru a restabili echilibrul pricinuit de ruptura ontologică. Unicitatea și specificitatea unui produs constau însă în modul în care ingredientele și tehnicile de procesare, chiar dacă aceleași pentru mai multe feluri, sunt recombinate, transfigurate, trecute prin filtrul sensibilității și culturii proprii, pentru a crea altceva, acel ceva care rezonează mai bine cu cadrul identitar în care a luat naștere, Virginia Petrică dă exemplul cazul micuțelor și minuțioaselor sărmăluțe moldovenești, față de cele ardelenești, de dimensiuni pantagruelice .[5] Potrivit lui Mihai Lupescu locul unde sătenii își gătesc, fac, pregătesc, gată ori își bucătăresc demâncarea, iarna e casa în care șăd și dorm, iar vara în diferite locuri pe-afară ,ei n-au un loc anumit, o camera, pentru bucătărie, ci își schimbă locul dupa anotimp. În casă, mâncarea se face numai pe vreme rece, toamna, primavara și iarna. Mai toți sătenii, în odaia unde șăd, au un cuptor cu vatra și horn. Bucatele nu se gătesc mai niciodată de bărbați ,ci numai de femei, asta-i treaba lor. Și când un bărbat s-ar pricepe la făcut bucate, femeile îl râd, zicându-i că era să-l facă mă-sa fată.Țăranul român nu-i mâncăcios, ca al altor neamuri; el nu ține la mâncare, mulțămindu-se cu ce poate avea și nu râvnește la bucățica altuia. Când îi flămând, mânâncă ce i se dă, căci foamea-i bucătarul cel mai bun.